Te-ai oprit vreodată să te gândești cum îți folosești timpul?
Ai timp pentru ceea ce e important pentru tine.
- Ce-i mai important și
- Ce-i mai puțin important pentru tine?
Distragerile de atenție te pot împiedica să-ți folosești timpul în scopuri mai importante.
Care sunt scopurile tale?
În timp ce te gândești la această întrebare, iată un sfat util: acest articol e mai clar în contextul celor anterioare.
- Ce părere ai despre provocarea noastră?
- Care e scopul comunităţii învingătorilor?
- Ce părere ai despre eficacitate?
- Ce părere ai despre muzică înălțătoare♪?
Conducătorii noștri spun că provocarea noastră e să aplatizăm curba 1 virus.
Care-i provocarea noastră reală?
Până acum nimeni a oferit 1 dovadă pentru virus.
Nimic nu i-a oprit pe conducătorii noștri să creeze măsuri care să ne reducă libertatea, cu zero dovadă așa că, Ce-i împiedică să creeze în continuare măsuri care ne reduc libertatea?
- Acum, în unele magazine, ai voie numai când temperatura suprafeței pielii tale e în cadrul unor parametri.
- Destul de curând, ai voie în magazine doar când aplicația ta e în cadrul unor parametri.
Destul de curând, trăim într-o lume cu zero libertate în care locația nu este o problemă: va trebui să scanezi aplicația ta la fiecare punct de intrare, indiferent unde locuiești, deoarece 1 inamic mondial are nevoie de 1 ordine mondială. Aplicația ta e o combinație de
- 1 pașaport de sănătate, care arată starea ta de sănătate și
- 1 scor social, care arată cât de bine te supui regulilor lor.
Destul de curând, ai voie în magazine doar când ai 1 scor social suficient de mare = 1 nivel suficient de ridicat de conformitate cu legile lor. Mă întreb cât de mare e scorul tău social când:
- încurajezi oamenii să să pună legile lor sub semnul întrebarii,
- încurajezi oamenii să să pună status-ul quo sub semnul întrebarii.
Apropo: 1 lider este cel care pune status-ul quo sub semnul întrebarii.
Destul de curând trăim într-o lume în care nu mai putem:
- lucra pentru a ne depăși provocarea.
- încuraja oamenii să să pună status-ul quo sub semnul întrebarii.
Pe măsură ce puterea statului crește și libertatea noastră scade, trăim într-o lume în care statul poate face orice vrea cu oamenii săi, în special cu cei care adresează întrebari.
Când îndrăznești să gândești, când îndrăznești să pui teoria din mass-media sub semnul întrebarii:
- în cel mai bun caz, ești incapabil să funcționezi în societate, pentru că nu poți cumpăra mâncare, pentru că nu poți intra în magazine.
- în cel mai rău caz, ești închis într-o instituție mentală (spital de nebuni) pentru că ești 1 inamic pentru stat.
Crezi ca îți poți folosi gândirea critică acum, cât timp e încă legal?
Suficient de curând:
- a gândi e ilegal,
- a pune status-ul quo sub semnul întrebarii e istorie.
- a adresa întrebări e 1 amintire a trecutului.
Provocarea noastră reală e să aplatizăm curba pierderii libertății noastre.
Crezi că avem timp nelimitat pentru ne depăși provocarea sau crezi că timpul nostru e limitat?
Mi se pare că pierdem din vedere unele aspecte ale provocării noastre, cum ar fi: provocarea noastră nu durează pentru totdeauna. Timpul nostru e limitat. Poți simți că depășirea provocării noastre e:
- 1 cursă contra cronometru?
- 1 chestiune de eficacitate?
Unii oameni își investesc timpul în jocuri virtuale, în vizionarea divertismentului, în multe alte lucruri importante. Ce e mai important:
- să joci jocuri virtuale sau libertatea ta?
- să vizionezi divertisment sau libertatea ta?
- să faci lucruri importante sau libertatea ta?
Când nu ai timp să lucrezi pentru libertatea ta, înseamnă că nu e prea importantă pentru tine.
Cât timp mai avem?
Nu știu și nu cred că avem suficient timp pentru:
- lucruri neimportante care îți consumă timpul.
- abordări ineficace.
Unii oameni cred că a lua măsuri e suficient. Această credință e similară cu a crede că adunarea foilor de hârtie de pe podea e suficientă atunci când bate vântul. În acest caz nu ne atingem obiectivul, deși luăm măsuri, deoarece acțiunea noastră nu-i eficace: vântul suflă foile de hârtie pe care le adunăm. În acest scenariu ne atingem obiectivul (punerea foilor în ordine) doar atunci când folosim o abordare mai eficace: închiderea unei ferestre pentru a opri vântul. Unii oameni spun:
împărtășirea informațiilor e suficientă.
Ce se întâmplă când provoci negare prin modul în care împărtășești informațiile?
Împărtășirea informațiilor scoase din context provoacă negarea (respingem oamenii) pentru că cerem prea mult. A cere oamenilor să-și schimbe convingerile e prea mult.
- Ești așa de dornic să împărtășești informații, încât continui să le împărtășești într-un mod prin care îi împingi pe oameni mai departe de realitate (opusul scopului de a ajunge la oameni) sau
- Ești capabil să îți gândești abordarea, astfel încât să poți folosi una prin care ajungi la oameni?
Ce rost are să folosim o abordare prin care realizăm opusul a ceea ce ne dorim?
Când adresăm întrebări pentru a ajuta oamenii să-și dea seama ei înșiși, cerem mai puțin.
Chiar și atunci când adresăm întrebări, cerem prea mult, deoarece această abordare e logică, și logica necesită gândire critică, și oamenii nu se deranjează cu asta. Știi deja părerea mea despre ce conținut putem folosi pentru a fi mai eficace din articolul precedent. Care-i parerea ta? Poți comenta mai jos.
Știai că totul se face prin oameni?
Mai devreme sau mai târziu, ar fi bine să ajungem la oameni. Când nu ajungem la oameni, Ce facem?
Când nu suntem suficient de eficace, ne pierdem provocarea.
Unii oameni sunt atât de atașați de abordarea lor actuală încât nu își pot lua în considerare scopul (în caz că au vreunul). Am intrebat pe cineva:
La câți oameni ajungem?
Răspunsul a fost:
Atât timp cât ajung la mai multe persoane, sunt fericit.
Ești așa de dornic să publici articole încât nici nu iei în considerare motivul pentru care le scrii sau are sens să ai un scop?
Care-i scopul împărtășirii informațiilor? De ce împărtășim informații?
Împărtășim informații pentru a ajunge la oameni.
- Scrii articole de dragul scrierii (din inerție) sau are sens să scrii conținut congruent cu scopul de a ajunge la oameni?
- Ce rost are să scrii articole atât timp cât nu ajungem la mai mulți oameni?
- De unde știm că ajungem la mai mulți oameni?
- Care-i indicatorul care ne arată că ajungem la mai mulți oameni?
- Care-i indicatorul care ne arată că ajungem la oameni?
- Ce se întâmplă când nu ajungem la oameni?
Ce-i mai important:
- Să continui să folosești abordarea ta actuală sau să ne depășim provocarea?
- Să rămâi atașat de 1 abordare ineficace sau să consideri una mai eficace?
- Să funcționezi din inerție sau să-ți faci timp ca să-ți gândești abordarea?
- Să continuăm să folosim 1 abordăre prin care nu ajungem la oameni (sau chiar mai rău prin care respingem oamenii) sau să ne schimbăm abordarea, astfel încât să ajungem la oameni?
Când suntem atașați de abordarea noastră, nu suntem diferiți de oamenii care sunt atașați de teoria din mass-media care se bazează pe zero dovadă.
Ce faci când abordarea actuală nu e eficace:
- Continui să folosești abordarea actuală, deoarece ești atașat de ea sau
- Poți lua în considerare abordări diferite?
Cocluzia e destul de simplă:
Petrecerea noastră nu durează la nesfârșit.
Depinde de tine să decizi ce e mai eficace:
- să funcționezi din inerție, continuând o abordare prin care atingi opusul scopului sau
- să-ți faci timp să-ți gândești abordarea, astfel încât să poți folosi 1 abordarea care să fie eficace?
Mulțumesc că mi-ai vizitat blogul și mi-ai citit articolul.
Apropo: acest articol face parte dintr-o carte.
Comunitate discord.
Tu ce crezi? Cum ne putem depăși provocarea? Poți comenta mai jos.
Congratulations @askmihai! You have completed the following achievement on the Hive blockchain and have been rewarded with new badge(s) :
You can view your badges on your board And compare to others on the Ranking
If you no longer want to receive notifications, reply to this comment with the word
STOPTo support your work, I also upvoted your post!
Support the HiveBuzz project. Vote for our proposal!