Ce parere ai despre eficacitate?

[askmihai]

Salutare oameni grozavi!
Înainte de toate, te poți bucura de o scurtă poveste din cartea “Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace” de Stephen Covey:

Stephen își scrie cartea pe foi de hârtie nenumerotate. Dintr-o dată, o rafală de vânt începe să-i împrăștie hârtiile. Primul său impuls e să-și culeaga hârtiile de pe podea, pentru a limita dezordinea creată de vânt, așa că face asta. Din fericire își dă seama că abordarea lui arată ca 1 ciclu fără sfârșit, deoarece vântul continuă să-i împrăștie hârtiile. E dispus să se oprească din acțiunea sa ineficace pentru a investi câteva secunde în închiderea unei ferestre pentru a opri vântul.

• Ce părerea ai despre această poveste?
• Putem învăța ceva din ea?
• Ce putem învăța?

Apropos: poți considera acest articol o continuare a celui precedent.
În această întâmplare, când a folosit prima abordare, a făcut zero progrese, deși a acționat. De ce?
Prima lui abordare duce nicăieri, deoarece acțiunea lui nu are legătură cu ceea ce dorea: Adunând coli de hârtie de pe podea în timp ce bate vântul, nu e genul de acțiune care-l ajută să-și recupereze foile în ordine, deoarece vântul împrăștie foile înapoi pe podea. Când e mai eficace:

• când își face timp să culeagă foi de hârtie de pe podea, în timp ce bate vântul, sau
• când își face timp să închidă 1 fereastră pentru a opri vântul?

Putem spune că prima abordare e contra-productivă:

• în cel mai bun caz: pierde timp,
• în cel mai rău caz: vântul împrăștie mai multe foi decât reușește să culeagă.

Perspectiva mea despre această poveste e aceasta:

• Nu orice acțiune creează rezultatele pe care le dorim.
• Primul nostru impuls poate fi ineficace, chiar contraproductiv.
• Graba strică treaba: merită să ne facem timp pentru a ne gândi abordarea.

Cum putem aplica morala acestei povești în depășirea provocarii noastre?

Cum ne putem depăși provocarea atât timp cât nu știm care-i provocarea noastră?
Depășirea provocării noastre ar putea implica: informarea noastră și informarea altora. S-ar putea să avem mai multe șanse să ne depășim provocarea când știm cu ce avem de-a face.

Când aflăm informații despre realitatea noastră, despre provocarea noastră, primul nostru impuls de a le împărtăși direct poate fi ineficace.

Știu pentru că eram în acest tipar: Când am aflat despre realitatea noastră, eram atât de dornic să-o împărtășesc, încât nu m-am gândit la abordarea mea și am împărtășit-o prea direct, doar să observ că această abordare are zero effect, e timp pierdut.

Știu asta și pentru că am fost abordat în acest fel: în urmă cu ceva timp, când eram orb de realitatea noastră, unii prieteni m-au întrebat:

Crezi că ne urmăresc prin Facebook?

Întrebarea m-a încurajat să mă gândesc la această idee. Cu toate acestea, au cerut prea mult: nu aveam de ce să o consider, pentru că era prea diferită de ceea ce credeam și n-au oferit context, așa că am negat-o. Am zis:

E doar o rețea de socializare. De ce ar fi folosită în acest scop?

Când suntem mai eficace:

• când cerem mai mult sau
• când cerem mai puțin?

În acel moment, întrebarea lor a avut efectul opus:

• M-a făcut să cred că o astfel de presupunere e 1 minciună.
• M-a îndepărtat mai departe de realitatea noastră = a crescut polaritatea.

Ignoranța nu e o virtute. Realitățile noastre negative fac parte din realitatea noastră, parte din provocarea noastră. Așa că, abordarea lor ar putea fi utilă pentru a ne depăși provocarea. Totuși, când le scoatem din context, când nu ne gândim abordarea, deși acționăm, ajungem nicăieri, deoarece suntem ineficace:

• pierdem timp sau chiar mai rău
• îi îndepărtăm de realitatea noastră.

Când suntem mai eficace:

• când îndepărtăm oamenii cu abordarea noastră, sau
• când ne facem timp pentru a ne gândi abordarea?

E destul de evident care-i rezultatul unor presupuneri și mai mari, nu-i așa?
Cu cât e mai mare presupunerea noastră,

• cu atât mai mare e dovada pe care trebuie să o oferim pentru a ne sprijini presupunerea.
• cu atât mai mare e negarea pe care o provocăm, când nu oferim dovezi.

Când împărtășim realități mai puțin evidente, fără a oferi context,

• Mergem prea departe.
• Cerem prea mult.
• Oamenii tind să le refuze.

A cere prea mult este ca și cum ai cere oamenilor pe stradă să-ți cumpere lucrurile.
Cât de eficace ai fi în această abordare?
Oamenii ar putea fi interesați să-ți cumpere lucrurile după ce i-ai ajutat să vadă beneficii prin stabilirea contextului potrivit.

Care-i părerea ta despre a oferi afirmații?
Oferirea realității direct prin afirmații s-ar putea

• să fie chiar mai puțin eficace decât oferirea întrebărilor.
• să declanșeze o negare și mai puternică.

Înainte de a împărtăși un articol, îți poți adresa câteva întrebări:

• Ce încerc să obțin cu acest articol?
• Care-i scopul împărtășirii de informații?

Împărtășim informații ca să ajutăm oamenii să fie conștienți de realitatea noastră, așa că unele întrebări bune ar putea fi:

• Ce realizăm de fapt?
• La câți oameni ajungem când împărtășim direct adevărul?

Titlul unui articol e ceea ce văd oamenii mai întâi. Cât de eficace suntem când împărtășim:

• articole despre realități mai puțin evidente, adică mergem prea departe?
• articole despre realități negative?

Oamenii neagă ideile, atât timp cât nu și-au dat seama de ele. Prin urmare,
Ce putem face?
Cum putem ajuta oamenii fără a declanșa negarea?

Care ar fi o abordare mai eficace?

Nu trebuie să funcționăm din extreme:

• Să ignorăm realitățile negative,
• Să împărtășim realități mai puțin evidente
• Să le împărtășim direct,
• Să rămânem blocați în ele.

Putem:

• începe discret,
• adresa întrebări despre realități mai evidente.

Când întrebăm oamenii: Care-i dovada inamicului invizibil? îi ajutăm să-și dea seama de evident: blocarea se bazează pe o zero dovadă.
Poți vedea diferența dintre cele 2 abordări?
Revenind la povestea de la început,

• Închiderea unei ferestre pentru a opri vântul e 1 abordare mai eficace.
• Oferirea întrebărilor despre realități mai evidente e 1 abordare mai eficace.

De ce am continua 1 abordare mai puțin eficace, deși avem 1 abordare mai eficace?

Cred că oamenii ignoră comunitatea realității (cei care împărtășesc realități) pentru că e prea mică: prea puțini oameni se implică și rezultă urmatoarea imagine: câțiva oameni contrazic mass-media (curentul principal). Creșterea comunității realității e consecința naturală a lucrării la cauza problemei noastre.

Cum putem lucra la cauza problemei noastre?

Oamenii care ne guvernează își folosesc puterea:

• pentru a ne reduce libertatea, deoarece oamenii liberi nu pot fi guvernați.
• pentru a crea o populație de non-gânditori, deoarece gânditorii nu vor să fie guvernați.

Cum putem

• fi eficace în a ne depăși provocarea fără să abordăm cauza?
• lucra la cauza problemei noastre atât timp cât oamenii vor să fie guvernați de alții?
• rupe ciclul fără sfârșit de pierdere a libertății și să ajungem într-un punct în care ne auto-guvernăm, atât timp cât oamenii sunt non-gânditori?
• gândi atâta timp cât așteptăm ca alții să gândească?
• crea 1 lume mai bună fără să o avem în minte?
• crea 1 viziune pentru 1 lume mai bună, fără să ne scoatem creativitatea din naftalină?
• fi creativi fără să ne exersăm creativitatea?
• exersa creativitatea noastră fără activități care necesită creativitate?
• scrie propriile noastre articole atâta timp cât ne bazăm pe împărtășirea articolelor altor persoane?

Câți oameni vorbesc despre cauza problemei noastre și câți lași fug de ea?
Revenind la întrebarea de la începutul paragrafului:
Când suntem mai eficace în a lucra la cauza problemei noastre:

• când așteptăm soluții pentru ca nu ne putem gandi pentru ca suntem non-gânditori sau
• când ne folosim abilitatea numită: gândire creativă?

Împărtășirea articolelor altor persoane într-o comunitate discord e 1 operație de copiere-lipire.
Câtă gândire e necesară pentru a copia și a lipi articolul altuia?
În loc să promovezi alți oameni, Ce zici să-ți promovezi propriile articole?
Cu cât mai mulți oameni își scriu propriile articole, cu atât creștem comunitatea realității. Astfel:

• Nu mai e despre câțiva oameni care contrazic curentul principal,
• E despre o mulțime de oameni care adresează întrebări.

Cu cât mai mulți oameni gândesc, cu atât ne apropiem de 1 punct în care ne auto-guvernăm.

Cum putem fi mai eficace în depășirea provocării noastre?

Putem ajuta oamenii să fie conștienți de provocarea noastră când stabilim contextul potrivit. În loc să scoatem realități negative din context, le putem include în context, într-un articol. Scrierea propriilor articole nu e mare lucru:

• Poți formula titlul ca 1 întrebare despre realități evidente.
• Poți împărtăși întrebări despre realități mai evidente pentru a crea curiozitate,
• Poți împărtăși resurse, ca oamenii să arunce o privire asupra realităților,
• Poți împărtăși resurse din curentul principal, ca oamenii să vădă că libertatea va scădea,
• Poți împărtăși întrebări orientate spre soluții pentru a încuraja gândirea constructivă,
• Poți împărtăși articolele altora în articolele tale, ca oamenii să găsească perspective diferite.

Îmi cunoști deja perspectiva dintr-un articol precedent.

Vrei să împărtășesti articole în comunitatea realității?
Poți considera că aceasta încurajează:

• Gândirea creativă și
• Gândirea orientată spre soluții.

Asa că, poți împărtăși propriile articole orientate spre soluții.
Pentru a ne asigura că această comunitate rămâne orientată spre soluții, când îți împărtășești articolul, poți menționa în ce fel e util pentru depășirea provocării noastre.

Mulțumesc că mi-ai vizitat blogul și mi-ai citit articolul.
Apropo: acest articol face parte dintr-o carte.
Comunitate discord.
Tu ce crezi? Cum putem fi mai eficace in a ne depăși provocarea? Poți comenta mai jos.