Dacă m-ar fi întrebat cineva cu ce o să-mi ocup timpul care mi-a rămas până când vine mult-așteptatul 15 noiembrie (momentul când aceste mâini vor atinge Cyberpunk 2077 pentru-ntâia oară), probabil că răspunsul meu ar fi navigat undeva între „integrame de începători” și „foarte mult CS:GO”. Mai ales pentru că, atât în gaming cât și pe Netflix, lucrurile noi mă atrag doar după ce devin vechi.
Cu Fall Guys n-a fost așa.
La o primă aruncătură de ochi, n-ai cum să nu fii măcar un pic intrigat. Pare ceva grotesc de infantil, dar este oare așa? Este Fall Guys doar un alt joc în care niște găluște antropomorfe primesc costume în timp ce nu fac nimic? Răspunsul este "Da!" în cazul ambelor variante. Însă exact asta face battle royale-ul băieților de la Mediatonic atât de atractiv.
Date fiind „these trying times” (ca să cităm fiecare comunicat de presă al Casei Albe din ultimele luni), nu strică o gură de aer proaspăt. În continuare, vom vorbi despre felul cum Fall Guys ajunge să umple un gol tocmai pentru că a apărut la momentul oportun.
Un pic de backstory înainte: cu studioul britanic Mediatonic v-ați mai întâlnit în seria Bejeweled, dar și în alte brain teasere de tot felul pe care le-au scos din 2005 și până-n prezent.
Munca la Fall Guys a început cândva prin 2018, iar developerii s-au chinuit cumplit să-și găsească un publisher. Au ieșit pe poartă cu cei de la Devolver, alături de care au mai colaborat în trecut pentru Hatoful Boyfriend (cel mai ciudat joc scos vreodată).
Nu vreau să mă gândesc cât de mult regretă toți cei care au refuzat să publice jocul...
Let’s get to the juicy stuff! Înarmat cu o creatură care pare desprinsă din dosarul cu perverși al unei secții de poliție din Tokyo, simpla și singura misiune din Fall Guys este chiar opusul acțiunii sugerate în titlu – nu tre’ să cazi.
Evident, fiecare mecanism din fibra jocului e gândit fix pentru a te împiedica să faci lucrurile așa cum ți-ai propus. Exact ceea ce face și anul 2020 cu fiecare dintre noi, chiar acum.
Jocul începe cu un număr de maxim 60 de jucători, fiecare cu propria gălușcă umană customizată la sânge. Ceea ce urmează ar trebui să fie extrem de familiar celor care încă folosesc transportul în comun din capitală: aglomerație în masă. Jucătorii se vor zbate să se califice pe parcursul a 5 runde (cu hărți alese random), într-un sistem eliminatoriu care amintește de gameshow-urile japoneze.
Acțiunile sunt limitate: poți să sari, să te arunci cu disperare în față sau să-l apuci pe cel din fața ta ca să-l dai la o parte. Însă mecanica de mișcare a personajelor și design-ul complex al fiecărui nivel, te vor face să respiri ușurat că nu trebuie să acorzi atenție prea multor comenzi.
Partea de customizare a personajului e practic adevăratul endgame din Fall Guys, pentru că tot ce primești ajungi să cheltuiești (din nou, o altă metaforă profundă pentru viață). Costume de burger, noi pattern-uri și culori pentru personaj, practic foarte multe opțiuni care să zbiere la alți jucători mesaje subliminale precum „sunt ridicol de bun la jocul ăsta” sau „da, am băgat bani în jocul ăsta”.
Am sentimentul că acele câteva DLC-uri disponibile se vor înmulți semnificativ pe măsură ce se termină un sezon și începe altul, iar outfit-urile și culorile contextuale vor umple magazinul virtual Steam. Similar cu shop-ul din open beta al Valorant, anumite lucruri probabil nu vor mai fi disponibile niciodată – dându-ți din nou oportunitatea să le porți cu mândrie.
Revenind la adevăratul motiv pentru care m-a prins Fall Guys (pentru că da, m-a prins în ultimul hal) și acel gol pe care îl umple – nu e jocul pe care ni-l doream în izolare, dar e cu siguranță cel de care aveam nevoie.
Tot ce vezi și atingi în Fall Guys îți spune „o să fie ok”. Ai o interfață care pare joacă de copii, ușor navigabilă doar cu tasta space în proporție de 90%. Ai un personaj pe care-l personalizezi așa cum îți dorești, ceva ce orice RPG-ist va aprecia. Mai mult de atât, ai parte de o mecanică de joc suficient de antrenantă pentru a nu te face să te simți iritat din cauza simplității, iar competitivitatea crește cu fiecare rundă.
Nu ai, însă, niciun context în care vreun puștan rus îți zbiară în căști „cyka blyat, I f**k your sister”, la fel cum nu ai nici un milion de feature-uri care să-ți distragă atenția. Da, strategia e necesară, dar gândirea în profunzime nu își găsește locul. Fall Guys are un echilibru aproape perfect între competitivitatea unui multiplayer cu diplomă și chill factor-ul unui boardgame jucat cu prietenii la gura sobei (sau sub fantele aerului condiționat).
Poate că look-ul va fi un factor important pentru majoritatea potențialilor jucători, dar dacă treci peste vibe-ul inițial de Candy Crush, te așteaptă o experiență unică și bine pusă la punct.
Sincer, deja îmi pare un pic rău că l-am lăsat din mână ca să-i scriu review.
Al vostru cu prețuire,
Fall Guy #4910
Posted from my blog with SteemPress : https://nivelul2.ro/review-fall-guys/
Congratulations @nivelul2! You have completed the following achievement on the Hive blockchain and have been rewarded with new badge(s) :
You can view your badges on your board And compare to others on the Ranking
If you no longer want to receive notifications, reply to this comment with the word
STOPTo support your work, I also upvoted your post!
Do not miss the last post from @hivebuzz: